Încă din copilărie, îi auzim pe părinţii noştri adresându-ni-se  cu diverse cereri, în care folosesc cuvântul „perfect”, de ex: „ Fă-ţi perfect curat în cameră!”, „Până nu văd temele scrise perfect, nu ieşi la joacă!”, etc.

Astăzi, partenerii noştri de afaceri, atunci când încheiem un contract, ne strâng mâna adăugând: „Perfect!”; partenerul de cuplu, atunci când  îi înmânăm biletele pentru o vacanţă dorită, ne sărută zgomotos pe obraz,  spunând: „Perfect!”

Cu alte cuvinte, auzim des în jurul nostru cuvântul „Perfect” şi uneori sau deseori ne trezim şi noi spunându-l, ceea ce auzim însă mai rar este faptul că, perfecţionismul poate să ne fie foarte dăunător!

Ce este Perfecţionismul?

Perfecţionismul este o credinţă puternică in mintea oamenilor, care susţine că perfecţiunea există şi ar trebui sa fie atinsă.

Tipuri de Perfecţionism

Există două tipuri de perfecţionism:
1) Primul tip de perfecţionism  este unul bun, sănătos pentru individ care are ca şi consecinţă îmbunătăţirea, dezvoltarea personală, creşterea armonioasă a calităţii vieţii individului.
2) Al doilea tip de perfecţionism este un perfecţionism nociv pentru individ, care îl împiedică de regulă să se adapteze pe aria socială-personală-profesională, astfel încât, acest tip de perfecţionism este în defavoarea individului. Despre acest tip de perfectionism vom discuta in continuare.

Consecinţele nocive ale perfecţionismului

Cel de-al doilea tip de perfecţionism are de cele mai multe ori consecinţe negative, toxice asupra stărilor de bine şi de mulţumire de sine ale persoanei în cauză:

- teamă mare şi anxietate (de ce vor crede, spune ceilalţi despre el, etc.)
- încredere scăzută în propriile capacităţi şi forţe
- nemulţumire de sine („nu mă iubeşte nimeni”, „nu mă acceptă nimeni”, toţi ceilalţi mă cred un ratat, o persoană ridicolă, un incapabil”, etc.)
- amânarea activităţilor, luării unei deciziilor importante, dacă consideră că este greu de realizat si exista riscul esecului
- meticulozitatea excesivă în diversele activităţi pe care le întreprinde, stă de obicei peste program şi cu toate astea, mulţumirea lucrului finalizat este rar întâlnită
- lipsa bucuriei de viaţă, centrarea de obicei pe nereuşite, şi căutarea „perfect-ului” atât la ei cât şi la ceilalţi
- suportă cu greu critica de orice fel
- apar frecvent sentimente puternice de vinovăţie când consideră că, greşesc
- standardele şi aşteptările sunt deseori nerealiste, deoarece „perfectul „  este foarte greu de atins si se confruntă deseori cu sentimente de dezamăgire
- repetiţia lucrurilor „care nu sunt bine făcute” la infinit, cu riscul de a rămâne în urmă cu diversele sarcini

Perfecţionismul nociv versus Perfecţionismul Constructiv

Perfecţionismul nociv se datorează unor credinţe nerealiste cum ar fi cele menţionate mai jos(alături veţi găsi şi formele de credinţe realiste, constructive):

 - „ar trebui neaparat să fac mereu totul perfect, altfel n-am nicio valoare” / „mi-ar plăcea să fac totul perfect mereu şi fac tot ce ţine de mine ca acest lucru să se întâmple, dacă însă mai greşesc din când în când, sunt om şi este firesc să şi greşesc şi cu toate că greşesc uneori, valoarea mea rămâne neschimbată!”
 - „dacă greşesc, înseamnă că nu am făcut nimic bine” (totul sau nimic), / „dacă mai greşesc, înseamnă că acum am greşit, iar ce am făcut până acum, am făcut bine şi voi face tot ce pot ca de acum încolo să fac cât mai puţine greşeli!”
 - „Daca cineva se descurca mai bine intr-o activitate de la scoala sau serviciu, înseamnă că eu nu sunt în stare/nu sunt bun de nimic, /  “Dacă cineva se descurcă mai bine decât mine într-o altă activitate, este un lucru firesc, la rândul meu şi eu mă descurc mai bine pe alte planuri şi sunt bun în foarte multe aspecte!”
 - “trebuie ca toţi ceilalţi să mă placă şi să mă valorizeze mereu, altfel inseamna ca sunt inferior si nu valorez nimic!”/ “Mi-ar plăcea ca toţi ceilalţi să mă placă şi să mă valorizeze mereu şi fac tot ce ţine de mine ca lucrul asta să se întâmple, dacă însă vor fi persoane care orice aş face nu mă plac şi nu mă valorizează suficient, asta e, este firesc, aşa cum eu nu plac pe toată lumea nici alţii să nu mă placă, iar asta nu modifică cu nimic valoarea mea de om. Indiferent că mă plac 20 de oameni sau 20000, eu am aceleaşi aptitudini, aceleaşi calităţi, aceleaşi ţeluri, adică aceeaşi valoare!”

Ce să fac pentru a scăpa de Perfecţionism?

Dacă te-ai regăsit în câteva dintre stările enumerate mai sus şi dacă recunoşti câteva dintre modalităţile de gândire expuse, te invit să apelezi la câteva şedinţe de consiliere psihologică în urma cărora să înveţi cât de liniştitor  este să îţi dai voie să fi din când  Imperfect!

Succes şi cât mai mult echilibru interior!

Psihoterapeut Adina Demian
Tel: 0735 884 103
Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza