Psihoterapie - Psihosolutii.ro

Dependenta de fumat este una dintre cele mai raspandite dependente. Desi aud oameni in fiecare zi care isi doresc sa se lase, nu foarte multi reusesc, sau nu reusesc pentru mult timp. Aceste persoane se invinovatesc foarte mult si isi spun ca nu au vointa, de multe ori sunt chiar stigmatizati de familii sau de prieteni, mai ales in contextul campaniilor recente care abordeaza aceasta tema.

Simpla apelare la “vointa” nu functioneaza intotdeauna. Daca pentru unele persoane e o solutie buna, pentru cele mai multe nu e.

Motivul pentru acest lucru nu sta in “slabiciunea” persoanelor, ci mai degraba in faptul ca “nu stiu cum” sa gandeasca si sa se comporte asa incat sa poata controla acest obicei negativ.

Nu multi stiu insa ca fumatul este un comportament negativ de care se poate scapa cu ajutorul psihoterapiei cognitiv comportamentale. In acest articol imi propun sa descriu care sunt modalitatile prin care va poate ajuta psihoterapeutul sa renuntati la fumat definitiv.

Citeşte mai mult: Fumatul – cum sa ne lasam cu ajutorul psihologului

Cati dintre noi nu am experimentat macar o data in viata palpitatiile? Ati simtit cum inima bate mai repede cu sau fara sa fi facut efort fizic in prealabil? Ati avut batai ale inimii mai puternice si neregulate? Aceste situatii ne pot determina sa ne gandim si la cauza simptomelor: Oare ce se intampla cu corpul meu? Oare am o problema la inima? Multi dintre noi avem la un moment dat palpitatii sau chiar extrasistole si incercam sa gasim o explicatie. Palpitatiile pot fi foarte usor confundate cu semnele unei boli de inima, iar acest lucru poate determina oamenii sa recurga la investigatii medicale, la tot felul de teste si analize, insa cei mai multi cauta prima data informatii pe internet in speranta ca vor gasi un diagnostic pentru aceasta problema. Numai ca pe internet de multe ori gasim cele mai grave scenarii, care ne pot alimenta si mai mult ingrijorarile si chiar ne pot panica pana la a intensifica simptomele. Cei mai multi oameni care resimt palpitatiile si se concentreaza pe ele, se gandesc la faptul ca sigur vor face un infarct, ca au o problema la inima. Alti oameni pot resimti palpitatiile ca o presiune mare la nivelul capului si pot crede ca vor face un atac cerebral.

Pentru ca ma confrunt aproape zilnic cu clienti care au aceste simptome care le provoaca anxietate sau chiar panica, fiind destul de chinuitoare, acest articol este menit sa le vina in ajutor atat lor, cat si altora care sufera in urma palpitatiilor si extrasistolelor.

Citeşte mai mult: Palpitatii si extrasistole in anxietate si panica

Este cunoscut faptul ca din ce in ce mai multe persoane trec prin stari emotionale negative. De multe ori declansatorii stau in ritmul de viata alert si solicitant, in situatiile stresante prin care trecem in fiecare zi, in presiunea resimtita la locul de munca sau in familie etc. Multe dintre aceste persoane ajung sa experimenteze stari emotionale negative cum ar fi anxietatea, panica, depresia, furia sau vinovatia, emotii care ajung sa le afecteze functionarea de zi cu zi, somnul, relatiile cu cei din jur, calitatea vietii sociale, dar si performanta in munca.

Pentru a reusi sa controlam cat mai bine aceste stari emotionale negative care ne afecteaza functionarea, dar si sa scapam de stari de anxietate, panica sau depresie, cea mai buna varianta de tratament este psihoterapia cognitiv comportamentala. Aceasta are rata de succes cea mai buna, pentru ca atinge exact cauza acestor stari si anume modul irational de a gandi sau de a interpreta anumite senzatii fizice sau situatii exterioare.

Dar ce ne facem cu ramasul bine? Multi dintre clientii cu care lucrez se tem ca vor avea nevoie de indicatiile psihoterapeutice regulate toata viata asa incat sa poata sa isi controleze aceste stari atat de neplacute. Acest lucru nu e adevarat, iar in acest articol imi propun sa discut despre modalitatile prin care reusim sa ne pastram echilibrul emotional chiar si dupa terminarea psihoterapiei.

Citeşte mai mult: Vindecarea de anxietate: cum sa ramai bine

Una dintre traumele importante in viata unui copil este separarea si/sau divortul parintilor. Atat pentru adulti cat si pentru copii o astfel de experienta aduce suferinta. Din pacate, conflictele dintre cei doi parinti degenereaza, adesea neintentionat, in aspecte care influenteaza sanatatea emotionala a copilului deja fragila datorita contextului familial.

Sindromul alienarii parentale, acum inclus in DSM-V de catre Asociatia Psihiatrilor din America si recunoscut de unele instante judecatoresti din Romania, este un concept introdus de Richard A. Gardner. Acest sindrom are ca scop excluderea de catre parintele care obtine custodia copilului (numit si parinte alienator) a celuilalt parinte din viata copilului, printr-o „campanie” de denigrare nejustificata. Astfel, parintele care ingrijeste copilul vorbeste de rau celalalt parinte, induce copilului vina daca se bucura de celalalt parinte, realizand o “spalare a creierului” intr-un mod constant si subtil. Adesea, aceasta campanie este neconstientizata de parinte sau neintentionata. Parintele alienator dezaproba comportamentul si caracterul celuilalt parinte si transmite inconstient si copilului acest lucru, descurajand relatia copilului cu celalalt parinte.

Citeşte mai mult: Divortul, sindromul alienarii parentale si consecintele asupra copilului