Psihoterapie individuala

Atacurile de panică reprezintă una dintre cele mai frecvente nemulțumiri asociate anxietății în toate culturile. Estimările sugerează că unul din trei oameni se va confrunta cu un atac de panică la un moment dat în viață. Pentru cei care se confruntă cu ele, atacurile de panică sunt deseori considerate cel mai deranjant dintre toate simptomele anxietății. Caracterizate prin perioade de frică intensă sau teamă, atacurile de panică apar brusc, adesea fără niciun avertisment. Persoana resimte un sentiment de groază, de sufocare, ba chiar are impresia că va muri. Gânduri precum „înnebunesc” sau „îmi pierd mințile” sunt frecvente. De asemenea, apar și o serie de senzații fizice deranjante (ritm cardiac accelerat, transpirație, tremurat, insuficiență respiratorie, amețeală, greață, amorțeală). Relatările despre dureri în piept sunt și ele des întâlnite, fapt care îi face pe oameni să creadă că suferă de un atac de cord. În mod ironic, unele senzații fizice normale și inofensive declanșează adesea un episod de panică. Persoana poate interpreta o mică înțepătură, durere sau spasm ca pe un atac de inimă iminent, fapt care chiar poate duce la unul.

Citeşte mai mult: Controlul asupra panicii cu ajutorul tehnicilor de autoajutorare

Psihologul umanist Carl Rogers spunea că "Paradoxul curios este că atunci când mă accept așa cum sunt eu, atunci eu pot să mă schimb". Citatul acesta circulă în diverse forme și cred că putem avea diferite reacții când intrăm in contact cu ideea pe care o exprimă. Pentru unii din noi acest citat ar putea facilita o revelație, în timp ce alții ar putea fi contrariați de idee sau confuzi cu privire la sensul ei. Experiența mea de terapeut mi-a confirmat că schimbarea apare pe fondul acceptării sinelui, a celorlalți și a vieții, iar mai jos voi scrie câteva lucruri cu privire la asta.

Citeşte mai mult: Paradoxul schimbării

Atunci când cei mai mulți dintre noi ne gândim la anxietate, ne gândim la o persoană agitată, neliniștită, la atacuri de panică și la o stare emoțională, fizică sau comportamentală care se vede în exterior, pe care ceilalți o pot identifica ușor. Ne gândim poate, unii dintre noi, că oamenii care se confruntă cu anxietate sunt cei care au dificultăți să își desfășoare activitatea în mod normal.

Lucrurile nu stau în practică aproape niciodată în acest fel.

Citeşte mai mult: Cum îmi dau seama că mă confrunt cu anxietate la locul de muncă?

În orice intervenție psihologică este importantă abordarea recăderilor. Pe scurt, o recădere înseamnă reapariția unor simptome, după o perioadă în care acestea s-au atenuat sau au dispărut. Recăderile fac parte din procesul terapeutic. Chiar dacă acest lucru îl discutăm de multe ori la începutul și pe parcursul terapiei, când revin o serie de simptome neplăcute poate fi demoralizant și frustrant pentru persoana care le experimentează. Mulți dintre noi suntem obișnuiți să vedem un proces fie că e el personal, profesional sau de altă natură ca pe un joc video cu nivele: pornim de la nivelul 1, reușim să îl trecem, mergem mai departe, iar într-un final ajungem la recompensă – terminarea jocului. Nu există varianta să ne întoarcem la un nivel deja completat.

Citeşte mai mult: Cum gestionăm recăderile