Page 1 of 1

Ce bine e cand ajungi sa te bucuri de viata!

PostPosted: Thu May 07, 2009 1:53 pm
by Oana1984
As vrea sa impartasesc celor care sunt in situatia in care am fost eu, unele dintre experientele mele, poate ca in randurile mele vor gasi un motiv in plus sa apeleze la un psiholog pentru a fi ajutati sa inlature barierele ce impiedica trairea a ceea ce vor cu adevarat. Eu il recomand pe dl. psiholog Gabi Dinu si veti vedea si de ce, si vreau sa-i multumesc si pe aceasta cale pentru rabdarea si sfaturile pe care le-am primit.
:arrow:
Am ajuns sa discut cu dl Gabi Dinu in urma unui diagnostic primit din partea unui psihiatru: episod depresiv major. Am trecut in copilarie prin mai multe traume: maltratare sexuala la varsta de 4-5 ani, pedepse corporale severe din partea parintilor pana la varsta de 14 ani, certurile zilnice dintre parinti intr-un limbaj foarte violent, consumul de alcool in familie, neglijarea si neatentia parintilor in perioada mea de crestere si dezvoltare fizica si sufleteasca . Toate aceste lucruri ma transformasera intr-o persoana lipsita de curaj care traia intr-o lume proprie trista si cetoasa, inhibitoare a constientizarii oricarei trairi sau sentiment, iar fata de cei din jur afisam o masca, ca si cum totul ar fi fost normal si totusi cu aceasta masca i-am pacalit si am reusit sa nu ma izolez si sa nu fiu izolata. Dar, o data cu trecerea timpului, toate gandurile si problemele refulate inca din copilarie au iesit brusc la iveala cerand sa fie rezolvate, si aceasta stare m-a facut sa intru intr-un blocaj psihic si nu numai (nu mai mancam, nu puteam dormi deloc noaptea, dar in schimb dormeam toata ziua, si ce-a fost mai rau, am observat o vizibila reducere a capacitatilor mentale si dorinta de a muri). In primele sedinte de consiliere psihologica am facut un prim pas si anume acela de a-mi da voie sa traiesc sentimentele din acel moment (acestea erau de ura fata de toate persoanele si de tot ce tinea de trecut meu). Apoi, in urma discutiilor am ajuns la concluzia ca OMUL ESTE LIBER! ... pare banal, dar pentru mine, la acel moment a fost o mare descoperire :idea: . Omul, tata, mama, frate, vecin, coleg, prieten, dusman etc, chiar este liber sa faca ce vrea si unele dintre efectele acestor libertati mi-au provocat mie suferinta, dar asta nu inseamna ca totul este pierdut si ca fiinta mea este atat de usor de distrus. Sfaturile dlui Gabi m-au ajutat sa constientizez ca si eu sunt libera sa traiesc asa cum vreau, sa invat din trecut daca este ceva de invatat si sa renasc din propria-mi cenusa, dar pentru asta am avut nevoie de un mic ajutor, desi atunci nu constientizam lucrul acesta. Acum ma simt uimitor de bine. :P Am invatat sa filtrez orice gand care imi apare in minte, sa ma interoghez continuu referitor la ceea ce vreau sau nu, sa fiu mai indulgenta si mai atenta afectiv cu mine insami si cu ceilalti, am devinit sociabila si in sens sincer, dar cel mai important lucru pentru mine este acela ca am simtit cum e sa te bucuri si cel mai mult ma bucur de linistea si ordinea interioara care mi-au patruns in minte. Ce bine e sa ai mintea limpede, sa te uiti cu degajare la trecut si poti sa-ti dai seama de ceea ce vrei in prezent si sa simti ca ai resurse necesare pentru a ajunge in viitor asa cum ti-ai propus! In fiecare zi, cu pasi marunti, scap de cronicitatea tristetii si prejudecatile pe care le aveam si sunt uimita de complexitatea fiintei mele.

PS: „Cata lume si nici un om !?”, spunea un filosof si asa cred ca este. M-am nascut intr-o lume in care parintii nu-si iubesc copii, ci doar le poarta de grija si in unele cazuri nici atat, oamenii nu mai comunica ci doar vorbesc sau poate si mai rau etc. In aceasta lume psihologul cred ca este o alternativa la bunicii rabdatori si intelepti care nu se mai gasesc printre noi. As indrazni sa sugerez fiecaruia sa mearga la un psiholog ca la un test de sanatate de rutina, si spun acest lucru pentru ca nici eu nu credeam ca am nevoie de ajutor profesionist, dar acum nu mai sustin acelasi lucru, dl Gabi m-a ajutat sa-mi dau seama ce-mi este de folos din multitudinea de lucruri pe care mi le pot permite. Nu lasati pe maine pe puteti face astazi! Chiar daca am trecut prin niste experiente nefericite, singurul meu regret este ca ulterior, au trecut niste ani, care puteau fi petrecuti altfel, dar totusi ma bucur ca am profitat de sansa de avea un extraordinar suport psihologic pentru a-mi vindeca ranile si de a ma impaca cu cicatricile, sansa pe care parintii mei, din pacate, nu au avut-o din motive de inteles si de aceea, cred eu, ca nerezolvandu-si problemele personale au ajuns mai apoi la consum de alcool, neintelegeri si alte lucruri triste cu efect atat asupra lor cat si a celor din jur. Ar fi bine sa profitam de rabdarea, experienta umana si caldura psihologilor. ;)

Re: Ce bine e cand ajungi sa te bucuri de viata!

PostPosted: Fri Jun 26, 2009 9:45 am
by admin
Draga Oana,

Intr-adevar, ai avut un episod depresiv major, ceea ce este destul de grav, dar e bine ca a ramas doar un episod.
Din fericire, recuperarea ta a fost una exemplara si as putea sa zic ca ai capatat un echilibru psihic care te va tine la distanta de vreo alta tulburare psihica pe viitor. Felicitari!

Ma bucur ca te-am cunoscut si ca te-am putut ajuta!

Iti doresc o zi frumoasa!
Psiholog Gabriel Dinu
www.psihosolutii.ro

P.S.: Il salut si pe sotul tau, cel care te-a indrumat catre cabinetul meu!